Moartea Papei Francisc marcheaza un moment de cotitura nu doar pentru Biserica Catolica, ci si pentru echilibrul de forte din interiorul Vaticanului, unde tensiunile dintre aripa conservatoare si cea progresista clocotesc de ani buni. Pe fondul unui pontificat profund reformator, urmat indeaproape de dispute interne si critici vehemente, alegerea noului papa promite sa fie mai mult decat o simpla procedura religioasa: este o lupta pentru directia spirituala, doctrinara si geopolitica a celei mai mari confesiuni crestine din lume.
Potrivit The Guardian, moartea pontifului argentinian deschide oficial drumul catre un nou conclav, in care 135 de cardinali cu drept de vot – adica sub varsta de 80 de ani – vor fi chemati in urmatoarele zile la Roma pentru a alege succesorul. Dintre acestia, aproximativ 110 au fost numiti chiar de Papa Francisc in cei 12 ani de pontificat, ceea ce face ca influenta sa asupra structurii votante sa fie dominanta. Dar asta nu garanteaza neaparat o alegere in continuitate.
Papa Francisc – un reformator iubit de unii, controversat pentru altii
Pontificatul Papei Francisc a fost unul fara precedent in istoria recenta a Bisericii Catolice. Inca de la alegerea sa in 2013, el a propus o schimbare de paradigma – nu doar in privinta stilului personal, ci si a prioritatilor doctrinare. A renuntat la fastul papal traditional – inlocuind pantofii rosii cu pantofi negri simpli si apartamentele luxoase cu o camera modesta in Casa Santa Marta – si s-a apropiat, cel putin simbolic, de cei marginalizati.
Mesajul sau a fost centrat pe mila, incluziune si justitie sociala. A pledat pentru protectia mediului, pentru solidaritate cu migrantii si saracii, pentru deschidere fata de persoanele LGBTQ si pentru revizuirea unor reguli rigide legate de divort sau casatoria religioasa. In acelasi timp, a criticat dur capitalismul global, a sustinut reforma financiara in Vatican si a atacat frontal coruptia si abuzurile din interiorul Bisericii.
Dar aceste pozitii nu au fost primite cu entuziasm de toti. Din contra, in timp ce o parte a lumii catolice l-a venerat ca pe un lider curajos, profund uman si modern, o alta parte – formata in special din cardinali conservatori si clerici traditionalisti – l-a acuzat ca slabeste fundamentele dogmatice ale Bisericii si ca se apropie periculos de mult de liberalismul secular.
O conclav tensionat: cine sunt candidatii posibili si ce influenteaza votul?
Conform regulilor stabilite, doar cardinalii sub 80 de ani pot participa la conclavul care are loc in Capela Sixtina. Acestia vor intra intr-un proces de vot secret, izolati de lumea exterioara, cu scopul de a desemna un nou papa. Orice cardinal poate fi ales papa, dar in mod traditional, alegerea se face dintre cei prezenti.
Printre numele vehiculate se regasesc atat figuri apropiate de spiritul franciscan, cat si personaje cunoscute pentru pozitii rigide, conservatoare.
Cardinalul Gerhard Ludwig Müller, de exemplu, fost prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, a fost numit de Papa Francisc, dar a devenit rapid unul dintre cei mai vocali critici ai sai. A numit decizia de a permite binecuvantarea cuplurilor homosexuale o „erezie” si a cerut o intoarcere la „traditia autentica”.
Cardinalul Raymond Burke, american si aliat ideologic al miscarilor conservatoare din SUA, este un alt opozant fervent. Marginalizat in timpul pontificatului lui Francisc – inclusiv prin retragerea salariului si a apartamentului vatican –, Burke ramane o figura influenta in randul catolicilor conservatori americani.
Cardinalul Robert Sarah, originar din Guineea, a aparut ca o figura dura a traditionalismului. Intr-un volum publicat in 2020, aparent in colaborare cu Papa emerit Benedict al XVI-lea, Sarah a aparat celibatul clerical in timp ce Francisc sugera o eventuala relaxare a acestei reguli in anumite regiuni. De-a lungul anilor, Sarah a facut declaratii dure impotriva migratiei, islamului si drepturilor LGBTQ.
Strategii, aliante si factori geopolitici
Votul din conclav nu este niciodata strict doctrinar. Influenta politica, relatiile internationale si chiar atmosfera globala joaca un rol. Asa cum a subliniat jurnalistul Iacopo Scaramuzzi, citat de The Guardian, „Trump, China, nationalistii – toate acestea sunt variabile care pot influenta in mod indirect rezultatul”.
Intr-o lume tot mai polarizata, Biserica Catolica este si ea presata sa se pozitioneze: fie intr-o directie de continuitate cu mesajele progresiste ale lui Francisc, fie intr-o retragere spre o zona de confort teologic conservator. Cu un numar atat de mare de cardinali numiti de Francisc, este greu de imaginat alegerea unui papa radical diferit. Dar disensiunile din interiorul grupului sunt reale.
Desi cardinalii alesi de Francisc sunt in general considerati progresisti sau moderati, ei nu formeaza un bloc unitar. Sunt pastori din diverse colturi ale lumii, cu viziuni culturale, sociale si teologice foarte diferite. Unii sunt deschisi la reforma, altii mai rezervati. Este posibil ca un candidat „de compromis” – poate mai putin carismatic, dar mai organizat si atent la echilibrele traditiei – sa atraga sprijin transversal.
Va aparea un „anti-Francisc”?
Alegerea unui papa profund diferit de Francisc – un veritabil „anti-Francisc” – nu este imposibila, dar este putin probabila in actualul context. Desi vocile conservatoare sunt puternice, ele nu dispun de majoritatea necesara pentru a impune un papa opus ideologic pontifului decedat. Totusi, presiunea lor ar putea inclina balanta catre un candidat mai prudent, care sa continue unele reforme, dar intr-un ritm mai lent si cu un ton mai putin provocator.
Este important de mentionat ca, dupa moartea Papei Benedict al XVI-lea in 2022 si a cardinalului George Pell la scurt timp dupa, opozitia conservatoare si-a pierdut doua figuri emblematice. Pell a fost unul dintre cei mai duri critici ai lui Francisc, calificandu-i pontificatul drept o „catastrofa” intr-un memoriu anonim.
In autobiografia sa, Speranta, Papa Francisc nota cu ironie ca „modul ostentativ in care se imbraca unii clerici poate ascunde dezechilibre emotionale, probleme comportamentale sau tulburari personale”. Era un comentariu taios, dar reprezentativ pentru relatia sa tensionata cu o parte din ierarhia catolica.
In zilele ce vin, cardinalii se vor reuni la Vatican pentru a discuta, analiza si, in cele din urma, a vota. Fiecare vot va purta nu doar greutatea alegerii unui om, ci si directia in care va merge una dintre cele mai vechi institutii din lume. Va merge Biserica mai departe pe drumul trasat de Francisc? Sau se va intoarce la o abordare mai conservatoare, menita sa aline temerile celor care simt ca s-a mers prea departe?
Raspunsul va veni, simbolic, dintr-un fum alb. Dar semnificatiile acelui fum, in acest context, vor fi mai complexe decat oricand.
