Cu siguranta ati mai auzit de acest ritual, insa daca vreti sa aprofundati subiectul acesta este locul potrivit.Dansul indienilor americani capata un profound caracter ritual, fie ca era un dans magic, fie pentru intruchiparea viziunilor sau datorita infatisarii succesiunii anotimpurilor.
Prin dans amerindienii stabileau legatura cu lumea de dincolo, cu lumea divinitatilor sau a spiritelor. Dansul are un rol suprem pentru ei, fiind absolut fascinant atat pentru copii si adulti cat si pentru batrani.
Unele dansuri tineau si 3 zile sau chiar mai mult. Prin dansuri de fapt indienii isi induceau stari hiperconstiente. Sunetul tobei le tine mintea treaza si ii face pe oameni sa simta puterea lucrurilor care ii inconjoara. In timpul fiecaruia dans ritual ei traiesc o experienta unica.
Amerinienii dau conotatii ciudate dansului, ei simt cum o forta nevazuta le patrunde trupul, si le induce o stare de jele apoi incep sa planga pentru toate lucrurile nefericite din viata lor.
Unele dansuri iau o amploare deosebita cum este „dansul duhurilor”. Acest dans a generat o intreaga miscare spirituala infratind toate triburile de amerindieni. Toti cei care participau la dans intrau intr-o stare de extaz si aveau o experienta mistica comuna, absolut desavarsita.
Indienii isi aparau religia prin dans, ei chemau ploaia si dansau de bucurie. Pieile rosii gasesc oricand un motiv sa se prinda in hora, deoarece dansul face parte din viata lor. Unii rad de fericire altii plang de tristete cei mai multi au diferite viziuni asupra lumii.
Dansand cu ochii inchisi ei se transpun fiecare in lumea in care vor sau isi amintesc de anumite aspecte ale vietii fericite sau nefericite ale vietii lor. Apoi cand deschid ochii nu mai vad nimic, deoarece sunt cu gandul in alta parte si trebuie sa treaca cateva minute pentru a reveni cu picioarele pe pamant.In tot acest dans ei par ca plutesc, adunati impreuna intr-un cerc mare. Imbracati intr-un mod specific indienii americani par desprinsi din filme si au un rol deosebit de insemnat pentru istorie.
